Judecata

Când capul tău cel sfânt cădea ştii, eu

Plecat în munţi eram să-l rog pe zeu

Să mai întârzie roşeaţa pe câmpii

Să nu-l mai lase pe Traian 

Să calce în picioare morţii vii.

Dar oare tot Traian cădea în deznădejde

Când a văzut că ţara lui s-o pierde?

Când şi-a văzut copiii sfârtecaţi de lacrimi

Femeile ucise, bărbaţii puşi în lanţuri?

Şi oare tot Traian cădea din munţi

Neascultând de glasul celor Albi, cărunţi?

Unde erai tu, rege-al meu?

De ce mai rătăceai prin timp, cum fac şi eu?

Continuarea o poți citi comandând volumul "De Sabie și Neam"!