De dor

Zână, zână, Doamnă Lună

Norii de pe cer adună!

Și-ntr-o plasă strânge stele

Să prinzi visurile mele!

Să le țeși în pânză deasă

Niciunul din ea să iasă!

Să le scoți doar pe la porți

Și să nu le-mparți la toți!

Să îmi fie spre soroc

Din cerul legat cu foc,

Să mă poarte peste șoapte

Pân’  la cel ce-așteaptă-n noapte!

Cel ce strigă și mă cheamă

Cel ce cântă până-n toamnă

Să-i dau apă de băut

Descântată cu-n sărut!

Să-i dau pita bine coaptă

Și să-i trec în zori, prin poartă!

Tu să-i spui să mă aștepte

Să aibă grijă la fete

Că-s viclene, multe, iele

Și-or vrăji ochii cu stele!

Mândră Lună, să nu-l lași

Potrivește-i bine pași!

Cărarea spre zori să bată

Spre-acea care-l așteaptă!

Iar de sus, de printre astre

Dor să-i dai de dragoste

Nopțile să i le ții,

Zilele până o ști

Că nu-i casă să nu vadă

Doamna Lună colo-n vatră

Boț cu sare și mălai

Apă izvorâtă-n rai

Foc și clocot de arsură

Sete-nchisă într-o gură!

Zâna iarăși se făcu

Cântecu-i gătit acu’

Pentru Luna-mpărteasă

Sânzienelor crăiasă!

Ei i-am spus și i-am cântat

De cu zori, până-n serat!

Hora nouă se-nvârti

Prins în ea din nou vei fi!

Și în zori de te-oi trezi

Numele mi l-oi rosti!

Foto: http://romaniasphotos.blogspot.com