Zână, zână, Doamnă Lună
Norii de pe cer
adună!
Și-ntr-o plasă
strânge stele
Să prinzi
visurile mele!
Să le țeși în
pânză deasă
Niciunul din ea
să iasă!
Să le scoți doar
pe la porți
Și să nu
le-mparți la toți!
Să îmi fie spre
soroc
Din cerul legat
cu foc,
Să mă poarte
peste șoapte
Pân’ la cel ce-așteaptă-n noapte!
Cel ce strigă și
mă cheamă
Cel ce cântă
până-n toamnă
Să-i dau apă de
băut
Descântată cu-n
sărut!
Să-i dau pita
bine coaptă
Și să-i trec în
zori, prin poartă!
Tu să-i spui să
mă aștepte
Să aibă grijă la
fete
Că-s viclene, multe,
iele
Și-or vrăji
ochii cu stele!
Mândră Lună, să
nu-l lași
Potrivește-i
bine pași!
Cărarea spre
zori să bată
Spre-acea
care-l așteaptă!
Iar de sus, de
printre astre
Dor să-i dai de
dragoste
Nopțile să i le
ții,
Zilele până o
ști
Că nu-i casă să
nu vadă
Doamna Lună
colo-n vatră
Boț cu sare și
mălai
Apă izvorâtă-n
rai
Foc și clocot de
arsură
Sete-nchisă
într-o gură!
Zâna iarăși se făcu
Cântecu-i gătit
acu’
Pentru Luna-mpărteasă
Sânzienelor
crăiasă!
Ei i-am spus și
i-am cântat
De cu zori,
până-n serat!
Hora nouă
se-nvârti
Prins în ea din
nou vei fi!
Și în zori de
te-oi trezi
Numele mi l-oi
rosti!
Foto: http://romaniasphotos.blogspot.com
