Demult, într-un tărâm demult uitat
Se-ncumetă un soare blestemat
Să se înalţe iarăşi peste nori
Să rupă iar blestemul ce-l ţinea în sfori.
Flăcări şi raze ciocnitu-s-au apoi
Iar soarele cel blestemat
Întoarse faţa către noi.
Şi-n toiul unei nopţi adânci de vară
Un soare nou şi fără sfori
Pornit-a să apară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu