Dacul


Mai că ţi-am prins din urmă glasul
M-ai împietrit aici, ţinându-mi pasul
Şi te-am zărit printre copaci şi stânci
Lăsându-mi între brazi, albe flori de nuci.

O Sânziană-mi ţine calea
În miere şi parfum se scaldă-acum chemarea
Cireşe-amare îţi culeg cu şovăială
Cântându-ţi zarea ce-o priveşti doar cu sfială.

Te-am auzit acolo sus, în munţi
Şi chipul ţi-am zărit printre acei daci cărunţi
Căciula-ncovoiată nu trădează mângâiere
Poate mâhnire, nerăbdare şi durere.

Pentru o clipă te-am zărit aievea
Şi-o lacrimă rostogolindu-se atinge iarba
Eşti lângă mine, eşti în mâna mea.
Iar palma-aceasta mică, păstrează-n ea istoria ta.

N-am să te uit, chiar dac-ai dispărut
În negura cea deas-a vremii, lăsându-mi amintirea din trecut!
Pentru o clipă, ai fost în mâna mea
Iar eu ţi-am mângâiat cu drag şi dor acea adâncă ran-a ta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu