Decembrie

Sărmanul sufletului tău

Cât bine i-a făcut, cât rău!

În sânge şi sudoare îţi spală azi ruşinea

Trăgând printre milenii siluirea, vina!

Sărman al meu, tu, rege dac

De 1 Decembre toţi oştenii tac!

Pe tine nu te recunosc şi-n ceaţă

În şcoli, din ne-nţelese cărţi te-nvaţă!

Of, împărate ce suspini şi respiri greu

Îţi e tărâna, legământul sufletului meu.

În noapte te ridici, printre ruine

Cătându-i alt(ui) popor trei neştiute vine:

Că-ţi cotropeau pământul, că-ţi omorau supuşii

Că aurul tău dac făcea Romei căluşii;

Să tacă pe vecie, n-ai ştiut să ţii

Onoare-acestui neam, acum plin de hoţii!

Sărmane suflete al meu

Ce să îţi fac să nu-ţi mai fie greu,

Mormântul- acestui neam ales de daci

Iar astăzi, împânzit doar de... ortaci!